Cu toții ne dorim să ne ajutăm copiii cât putem de mult. Ne dorim să nu sufere și să aibă vieți ușoare și pline de împlinire. Însă, de cele mai multe ori facem mai mult rău decât bine, pentru că suferința face parte din viață și din procesul de învățare. Sper ca această poveste să vă ajute să înțelegeți mai bine.

Povestea lui Nastratin ne ține o oglindă în față: există o diferență între credința adevărată și folosirea numelui divin ca o scuză. Când spunem "cu ajutorul lui Dumnezeu" sau dacă dă Dumnezeu, pentru a ne justifica, nu facem altceva decât să transferăm responsabilitatea propriilor alegeri asupra divinității.

Povestea este în esență despre responsabilitate și asumarea propriilor acțiuni, care reprezintă o formă fundamentală de a nu te minți pe tine însuți.A fi onest cu tine însuți - chiar când e inconfortabil - este un pas important spre creștere și dezvoltare. Poate părea ușor pe moment sa te minti singur (ne protejează temporar egoul), dar în final ne împiedică să evoluăm și să construim relații autentice cu ceilalți.Pentru copii, acest mesaj despre asumarea responsabilității și recunoașterea adevărului despre propriile acțiuni este o lecție valoroasă care pune bazele unui caracter integru. Ei învață că puterea nu stă în a evita consecințele sau a pretinde perfecțiune, ci în curajul de a recunoaște când greșesc și de a încerca să se îmbunătățească.