AMI este un artist pe cale să devină complet, din punctul meu de vedere. Mai trebuie să bifeze actoria, cu care cochetează deja, și gata. Are background solid în muzică, practic face asta de la 3 ani când a urcat prima dată pe scenă și a luat și un premiu în cadrul concursului la care a participat. A studiat vioara 12 ani și a fost toate bună la asta, dar nu pentru că i-a plăcut enorm acest instrument, ci pentru că s-a ambiționat și nu a vrut să accepte că ar putea să fie pe locul 2. I-ar fi plăcut pianul, dar a trebuit să facă un compromis despre care vorbește în interviu pe larg.

A ajuns în București în ultimul an de liceu, n-a mai așteptat să-l termine și să se înscrie ulterior la facultate. A fost sigură că e ok să facă asta pentru că trebuia să se pregătească pentru intrarea la Universitatea de Națională de Muzică în București, nu acasă la Baia Mare. S-a pregătit pentru vioară, dar a decis înainte de admitere că dacă vrea să facă performanță pentru ce-i plăcea mai mult și mai mult, vocea, va trebui să renunțe la cele 6 ore de repetat zilnic vioara.

S-a lansat în 2012 cu Trumpet Lights și de atunci a rămas un artist de referință în industria muzicală din România, care nu este atras de volum, ci de, vorba lui Iohannis, lucru bine făcut. Poate că și pentru că-i din Ardeal că, na, acolo așa merg treburile.

Am pus-o pe lista de oameni cu care aș vrea să fac un interviu după ce am ascultat Enigma, cea mai nou piesă pe care a lansat-o în colaborare cu Tata Vlad de la BUG Mafia. Mi s-a părut excelentă colaborarea, exotică chiar, cu atât mai mult cu cât Tata Vlad nu acceptă să lucreze cu oricine. Piesa sună foarte bine din toate punctele de vedere, s-a lucrat la ea aproximativ un an și AMI dă detalii despre ce a însemna să se lucreze la ea în interviu, deci dați play.

Este un interviu despre perseveneță, încăpățânare, discreție, despre a nu urmări trendurile cu orice preț, despre a te baza pe tine, forțele și cunoștințele tale, despre oamenii din jur care pot pune umărul la dezvoltarea ta fără un interes anume și, evident, despre comunicare, marketing și influencers pe alocuri.

La final aveți șanse foarte mari să ajungeți la concluzia că AMI e artistul care v-ar plăcea să fiți voi sau artistul cu care ați vrea să lucrați.

Ca de obicei, după ascultare, vă reaminteasc că apreciez feedback, mentions în social media și tags în facebook stories sau instastories, subscribe pe Spotify, Anchor.fm și Apple Podcast. Pe Apple Podcast lăsați steluțe și comentarii.

Avem fraudă. Chiar dacă nu vorbim despre ea în mod public sau cel puțin nu mai departe de știrile zilnice. Și acolo, în știri, frauda este adusă în discuție mai mult în contextul Statului sau afacerilor cu Statul, nicidecum nu este tratată în spectrul ei foarte larg de prezență.

Frauda ocupațională, căci în termeni tehnici asa-i spune, produce pierderi considerabile inclusiv în mediul privat. Dintr-un studiu făcut recent de PwC (Pricewaterhouse Coopers) reiese faptul că 2020 aproape jumătate dintre companiile chestionate au răspuns că au fost victimele fraudelor produse înăuntrul sau din afara lor. Banii scurși sunt în proporție de 5% din total venituri. Dacă nu o analizezi superficial, vei vedea că 5% din banii care intră într-o companie nu reprezintă chiar bani de un papagal fără sare și-un bebeluș de bere.

Situațiile astea nu-s comode nimănui și, în final, nimeni nu câștigă 100%. Toți actorii implicați într-o fraudă, mai devreme sau mai târziu, au de suferit ceva.

Cătălin Bogatu, invitatul meu din acest episod, este Head of Investigations Unit în cadrul grupului de companii E.ON România. A durat ceva până l-am găsit ca să-mi fie interlocutor, pentru că nu aveam nevoie doar de cineva care să-mi explice specificitatea unei fraude dintr-o anumită industrie, ci de o persoană cu foarte multă experiență în combaterea fraudei și care să cunoască cât mai bine modurile ei de manifestare la modul general.

Cătălin mi-a explicat diferența între white collar crime și blue collar crime, ce însemnă specificitea unei fraude, cum faci prevenție, cum alegi oamenii cu care lucrezi, cu cine lucrează și dacă colaborează cu structuri abilitate ale Statului, cum poți implementa politici pentru a facilita accesul avertizorilor de integritate la tine, ce-i ăla un whistlerblower sau avertizor de integritate, cine pierde și de ce și multe alte detalii care inclusiv demitizează munca unui investigator antifraudă. Hai, că toți avem o idee asupra muncii lui ba din filme, ba de la buletinele de știri.

Am vorbit, evident, și despre comunicare de criză. Era locul. Pentru că o fraudă poate, prin caracteristicile pe care le are, să afecteze imaginea companiei în fața multor stakeholders.

Invitatul meu va fi prezent în panelul despre frauda în energie din cadrul Fraud Summit by SPIA, liderul noii generații de investigatori privați din România. Eu voi fi moderatorul acestui eveniment, primul foarte mare de acest gen și care are ca scop ridicarea nivelului de conștientizarea asupra acestui fenomen în România. Pentru că dacă nu vorbim despre probleme, asta nu înseamnă că nu există și cea mai bună metodă de prevenție, până la urmă, este vorbit despre ele și astfel să începem să recunoaștem patterns, să ne facem treaba de bine intenționați și să raportăm problema, și, normal, să aflăm variante de rezolvare ale problemei care în acest caz se numește fraudă.

Dacă vreți să participați vă înscrieți pe fraudsummit.ro. Are loc în 27 mai de la ora 09:00, va fi transmis live online de la scena-platou de la Le Chateau București, și timp de 7 ore voi fi pe scenă să vorbesc și o să învăț alături de invitații mei despre fraudă la modul general, cât și în mod particular pe tot fel de industrii. Voi avea prezent chiar și un investigator privat sub acoperire! Care va veni, exact, sub acoperire!

Acest episod face parte din campania de promovare a fraudsummit.ro.

Dacă ți-ai confundat viața cu online-ul în ultimii 10-15 ani, zic că e imposibil să nu fi dat măcar o dată de Mircea Meșter. Eu dau zilnic de el online de prin 2010, niciodată nu ne-am văzut față-n față, iar cu pandemia gonind cu 160km/h printre noi, nici nu cred că se va întâmpla asta prea curând. Deși, funny thing, în timpul interviului am descoperit că suntem mai vecini decât am fi crezut. Dar cu toate astea numele lui tot se leagă de prima achiziție de mașină pe care am făcut-o.

Mircea Meșter e fost sportiv, dar de ăla citit. Îl vrei în gașca ta de prieteni că le are cu sarcasmul, ironia, sportul și, mai ales, mașinile. Are aproximativ 15 ani de automarket.ro, revistă online de profil a cărei echipă a condus-o, motiv pentru care încă-mi e destul de greu să-i zic acum, de câteva luni, Mircea Meșter de la autocritica.ro.

Mi-a zis în interviu că e "un pariu destul de riscant din punctul de vedere al strategiei pe care a abordat-o", iar prin asta se referă atât la cea editorială, cât și la cea de business. În definitiv, ambele sunt dependente una de cealaltă.

De ce a plecat de la automarket.ro acum și nu la pensie, cum ne așteptam cam toți care-l știm? De ce autocritica.ro și ce are atât de special proiectul ăsta? Care e, totuși, strategia asta riscantă și, eventual, curajoasă? Cum gândește el pe persoană fizică și cum o face pe juridică? Poate avea un jurnalist fler de antreprenor și marketer? Da, am vorbit inclusiv despre strategia de comunicare și marketing. Și branding.

Din punctul meu de vedere, autocritica.ro este proiectul din segmentul auto care lipsea. Mircea Meșter e drăgu când spune că sunt foarte mulți care scriu și vorbesc despre mașini, dar eu zic că suntem departe de asta.

Așdar, un interviu pentru oamenii de comunicare și marketing, pentru antreprenori, organziatorii de evenimente - avem chestii și pentru ei, pentru oamenii din industria auto și restul. Restul celor curioși de cum fac oamenii să se întâmple lucuri.